Bad mood



Candva, peste timp si timp, imi voi aminti de aceasta perioada. Nu stiu ce voi gandi atunci. Stiu ce gandesc acum si pastrez pentru mine. Sau impart gandurile cu o singura persoana. Ceilalti de ce ar fi interesati? De ce ar vrea sa stie ce e in capul meu si sa devoreze sinapsa cu sinapsa, neuron cu neuron? Curiozitatea dusa la extrem a impins si tabloidele la cifre ametitoare ale publicului. Am citit ca Gabi Firea si-a inmormantat sotul intr-o maniera discreta. Cine nu si-ar dori asta? Cui ii place sa faca show televizat la o inmormantare? Si, totusi, de cate inmormantari nu avem parte la televizor zi de zi? Publicul cere, televiziunea da, toata lumea isi vede de treaba in continuare. In cazul altor persoane, discretia a lipsit cu desarvarsire. In cazul meu, nu este vorba de o inmormantare, din fericire. Cel putin, nu inca. Desi nu imi doresc, asa este viata totusi, trecem si prin momente mai dificile.

Bine - aspir acest cuvant cu ochii. As vrea sa fie bine! Pentru toti, desi nu toti merita acest lucru. Cui ii este bine acum? Felicitari! Pentru ca sunt convins ca exista si astfel de persoane, care pot rosti in timp ce parcurg aceste randuri ca le este bine. Si eu parcurg aceste randuri... si atat.

Ramaneti in viata!