Un nivel



Nu cersesc mila nimanui! Bine, am mai recurs la fata de milog pe la scoala, dar asta-i alta poveste si nu prea are importanta pentru mine. Dar asa, in viata, nu vreau sa ajung precum copilul din fata bisericii, care implora trecatorii cu privirea pentru un banut, cat de neinsemnat pe scara valorilor, doar-doar va reusi la finalul zilei sa isi ia o bucata de paine. Stiu sa fac anumite lucruri, multe, putine, cate or fi ele, ma pricep cat de cat sa le fac. Nu sunt multumit deloc pana acum! Din cate vad eu prin stanga si prin dreapta, lucrurile la care ma pricep nu ma ajuta foarte mult sa am un trai decent.

Asa ca trebuie sa mai lucrez pe ici, pe colo la aptitudini. Am ceva in cap pentru redresarea situatiei si, cu putin noroc, va fi bine pe viitor! Nu am cerut nimanui sa se schimbe si nici nu cred ca o voi face peste o luna sau peste zece ani. Ca mi-am mai dat cu parerea sau am mai verbalizat vreo sugestie, recunosc, dar nu am impus-o pentru ca nu mi s-a parut fair-play acest gest.

Cand a ajuns sa imi placa cineva, mi-a placut tocmai pentru ce este, nu pentru o figurina din plastilina pe care sa o iau intr-un mediu caldut, numai bun pentru modelarea dupa chipul si asemanarea dorintelor mele. Daca lucrurile pe care le-am facut nu au fost vazute la adevarata valoare, nu am cautat sa le subliniez, lauda a fost mai degraba in gluma, in caz ca o fi fost vreodata lauda. Lucruri mai putin bune am si din astea la catastif, din pacate, si mai ales in fata unor persoane care nu meritau asta din partea mea. Aici, ma caiesc si o voi face cat voi trai! Stiti voi cu nemurirea...

Ramaneti in viata!